2 mai 2013

Transhumanță

Păstorul sufletului meu
Îmi cântă despre demult-anunțata logodnă
Eu învăț tot mai bine să-i recunosc vocea.

În liniștea nopții număr stelele
Care îi vor cânta la nuntă
Și mă bucur că m-a scos din strâmtoarea iernii.

El mă duce la locuri înalte
Să-mi arate Împărăția Lui
Să mă înfiorez de mirosul de iarbă necălcată.

Cu fiecare transhumanță
Sunt tot mai liber:
Văile plângerii sunt tot mai seci
Iar vârfurile munților tot mai grași cu iarbă.