Lumini de neon

Oameni, mulți oameni
Și tu arătai minunat în acea seară
Luminile de neon, flashurile
Poleiau hainele și dorințele.

Ceea ce pusese Tatăl curat în tine
Puritatea ta fusese pângărită

De gândul întunecat al unui bărbat.

Ai fugit pe străzi, speriată, rușinată
Și nu era nici un bărbat tânăr
Care să îți pună o haină pe umerii înfrigurați.

Cine vede frumusețea din sufletul tău
Și nu este doar atras doar de pielea ta fragedă?

SELA ( fa o pauză și meditează la cele citite)

Epilog:

Carbidul din nări nu se uscase
Explozia fusese puternică...
Mai fumegau ruinele păcatului.

Nu merit

Nu merit atâta dragoste
Fiindcă ea întrece
Putința mea de a o percepe,
De a mă bucura de ea.

De-aceea, Te rog
Lărgește-mi întâi inima
Ca să pot să absorb mai mult
Din apa vie a dragostei Tale.

Apoi lărgește-mi, Te rog, cortul,
Mută-mi tărușii
Ca să pot să Te adăpostesc.

Lasă-mă, Te rog, să mă culcușesc
În brațele Tale
Să mă ascund în Tine
Să mă scufund în Dragostea Ta.

Nu merit dragostea Ta!
Tu mi-o torni în mine,
Zilnic, prin har.

Tu ai preluat vina mea asupra Ta
Ca să pot fi neîntinat
Ca un bob de rouă
Să mă bucur de Lumina
Cu care mă faci să strălucesc!

Tu mă adori
Într-un fel
Ce nu poate fi descris în cuvinte.
Dar adorația Ta pentru mine
Naște în mine cuvinte noi,
Care mă zidesc
Și care exprimă
Că Te iubesc tot mai mult!

Nu merit atâta dragoste!
Dar Tu o dăruiești
Fără să-mi ceri nimic.
Și fiindcă nu-mi ceri nimic
Vreau să îți dau totul! Amin!

Sunetul trâmbiței

Tu mă-nvălui ca o briză

Îmi spulberi grijile zilei de mâine.

Marea se-ngână cu Tine

Și-mpreună îmi șoptiți 

Un cântec de leagăn.

Adorm, visez...

Și Tu alungi tropotul cailor negrii.

Simt mâna Ta dreaptă sub gâtul meu

Și palma mâinii Tale stângi

Cum îmi mângâie fruntea

Și-i netezește valurile.

***

Mă trezesc și Tu Te joci cu părul meu

Mă privești și îmi zâmbești întrebător.

Mă iei de mână, să ne plimbăm 

Pe malul mării de cristal.

Te oprești: Te uiți în ochii mei

Și mă întrebi: Vrei să-ți dezvălui un secret?

Aprob, doar prin aplecarea capului

(Ca de atâtea ori, în prezența Ta cuvintele îmi lipsesc...)

- Preaiubitule, în curând 

La un semnal al Tatălui

Voi veni între oameni

Și voi suna precum un uragan.

- Nu te teme! Eu sunt în tine

Nu mă alunga nici o secundă din tine,

Și vei rămâne în picioare

Precum o trestie ce mustește de dragoste.

- Doar uscăciunile, bisericile sterpe

Și megalopolisurile întunericului 

Vor cădea la pământ!

- Fii atent la sunetul trâmbiței

Și rămâi în Mine

Căci rădăcinile tale sunt

În cerul Tatălui și al Fiului.

- Dar pregătește-te în continuare de nuntă

Rămâi la dragostea ta dintâi.

Adâncurile în cămări

Aștept Doamne și ploia timpurie

Să văd din nou roadele crescute de Tine.

Din adâncul pământului rădăcina a luat seva

Care a alăptat noua sămânță

Pe care Tu ai pus-o acolo, în taină.

Tu ai uscat adâncul din văi

Și l-ai turnat în picături de ploaie.

Înțelepciunea ta este adâncă 

Și o depun în cămările minții.

Tu îngrămădești "apele mării într-un morman"

 Și pui "adâncurile în cămări"*. 

* din versetul(Psalmii 33:7 VDCC)

Transhumanță

Păstorul sufletului meu
Îmi cântă despre demult-anunțata logodnă
Eu învăț tot mai bine să-i recunosc vocea.

În liniștea nopții număr stelele
Care îi vor cânta la nuntă
Și mă bucur că m-a scos din strâmtoarea iernii.

El mă duce la locuri înalte
Să-mi arate Împărăția Lui
Să mă înfiorez de mirosul de iarbă necălcată.

Cu fiecare transhumanță
Sunt tot mai liber:
Văile plângerii sunt tot mai seci
Iar vârfurile munților tot mai grași cu iarbă.

Responsabilitate

Știrile lovesc ochii
Despică urechile
Trezesc temeri adormite
Ne țin înlănțuiți.

E un foc de mitralieră continuu:
Hârtie, ecran,
Microfon,  zvon,
Stilou, cursor,
Gura, minciuna, pre-supunerea și părerea
Toate sunt gloanțe plăcute...
Toată lumea trage...
Ești țintit, nici nu doare
Când nu spui adevărul.

Când minți despre vecin
Te simți bine:
Aha, am un aliat în minciună
În cel ce ascultă și dă zvonul mai departe.

Suntem cu toții în același club:
- C'mon... E un delict banal...
Nu te înfuria, strici jocul!

EPILOG:

În fața scaunului de judecată a Judecătorului Suprem, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt rostit!

Îndelunga-răbdare

Isuse,
nemărginită este răbdarea Ta cu mine,
Încă prea des mă rătăcesc printre iluziile mele
În genunchi mă mărturisesc Ție
Și îmi răstignesc Eul pe cruce.

Firul cu plumb

Tu ți firul din cer
Mâna Ta nu se vede
Dar Tu ești Tăria
Care trage greutatea în sus
Așa încât tu, omule
Să privești de sus în jos
Împreună cu Tatăl
Către unghiul
Care arată direcția:
El este salvarea și eternitatea.

Primește viață din El

Noaptea s-a răzvrătit în tine
Fapturi negre te asaltau
Și nu găseau nici o poartă deschisă.
Ai cerut ploie de la El
Să înmoaie sămânța din tine
Să spargă coaja care ține în chingi creșterea.
Te-ai trezit...
Picături  gravide se spărgeau pe caldarâm.
- "Sunt sleit de atâtea suspine! " *
Strigi către Lumina Vieții.
El trimite pe Mângâietor
Și El te învăluie în Dragoste
Îți sterge lacrimile
Și te îndeamnă:
"Lasă rădăcinile libere,
Orice tristețe dă-o Lui, Logodnicului tău,
Căci El 'S-a îmbrăcat în blestem ca într-o haină'**


* Psalm (6:6)
** Psalm (109:18)

Viziune fără nădejde

ACTUL I

În templul gol
Căldura este prea scumpă
Viziunea n-are nădejde.

Femeia dorea să cheme
Foc din cer
Dumnezeu îi umpluse mâinile
Cu bulgări de foc.

Dar bărbatul face apel
La îndelungă-răbdare și rugăciune:
"O femeie ce a mușcat din măr
Nu poate să preoțească!"

ACTUL II

În templu, scaune goale
Tineri chicotind le adună
Scot falsete și se hârjonesc.

Când totul este adunat, ordonat
Un porumbel zbate ușor din aripi:
Un tânăr nesigur îl prinde. Râde:
"Cum de n-ai murit după atâta timp?"

Bărbatul ia în mâini porumbelul
Și iese cu el în din templu
Întră în casa de rugăciune
Cheamă femeile îndemnându-le:
"Rugați-vă pentru acest porumbel
Ca Domnul să-i dea iar putere în aripi".

Femeile îl mângâie pe cap, pe aripi
Își înalță vocile către Domnul:
Porumbelul zboară din nou!

"Ești liber, zboară!
Vino la din nou la noi
Când suntem iar uniți
cu panglica dragostei!"

Mâinile sus!

"Acum pentru Sfântul Duh,
MÂINILE SUS!"*

Da Doamne, ridic mâinile
De bună voie și nesilit de nimeni
Și mă predau cu totul Tie:
Fă cu mine ce vrei,
Fiindcă planul Tău pentru mine
Este desăvârșit!

* citatul provine dintr-un cântec al lui Sorin Tranca (Sunny)

Presupunere

PRE-Supunere:

Înainte de supunere
Este răzvrătirea:
Mândria de a crede
Că știu,
Fără să fi întrebat Lumina.

Din dragoste și frică de Tatăl Nostru
Vă încurajez să fiți supuși:

Pe genunchi
Veți fi mai aproape
De inima Tatălui ceresc.

Dictionar: Dicționarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | Permalink

PRE¹- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor verbe, a unor adverbe și a unor adjective. – Din fr. pré-.

Belșug

Cununa Ta de luminā

O așezi peste fiecare zi

Pe care Tu mi-o daruiești

Imi deschizi inima

Ca să mă adăpostesc înăuntru.

Acolo zăresc toate bunătățile

Puse deoparte pentru mine.

Ploaia din belșug

Îmi udă gândurile, dorințele.

Tu îmi desțelenești un ogor nou:

Adevărul Tău încolțește semințele!

Îmi întind mâinile către Tine!

De pe acoperișuri

Tineri te laudă și ți se închină, Iisuse

Și tu îi mângâi pe toți.

Tu le pui bunătățile în palme:

În urma Ta mustește belșugul.

Încununezi anul cu bunătățile Tale, în urma Ta mustește belșugul; (Psalmi 65:11 NTR)

Întrebări și limitări

Întreabă-Mă mai mult,
Cere-Mi mai mult,
Îmi spui Tu Doamne.

Întrebările către Tine,
străpung întunericul
Răspunsurile Tale
aduc Împărăția Ta pe pământ.

Rugăciunile mele către Tine
nu se întorc niciodată goale
Pline de rod sunt cuvintele Tale
Dragostea Ta le dă aroma.

Îndrumă-mă Tu Sfinte Duh
Ce să întreb,
Sfărâmă-mi Tu, Mângâietorule,
Blocadele și nesiguranțele:
Vreau străpungere,
Fii Tu arcul gurii mele.

Nu îndrăznesc să îți cer mai mult Avva...
Știu că Te limitez...

Sfătuitorule, scutură-mă de limitele mele
Și dă-mi nelimitele Tatălui Ceresc.

Vapor

Mi-ai dat în neliniștea întrebărilor mele
Un cuvânt: vapor.

Am urcat în acel cuvânt
Fără să înțeleg nimic
Doar dintr-o credință șovăielnică.

Tăceri m-au învăluit

Fiindcă întrebări nerostite hrăneau întunericul.

Și fiindcă eram nesigur
Tu mi-ai dat femeia
Care mă completează.

Prin gura ei, prin mângâierile ei
Dragostea întărește credința, abia încolțită.

Lauda și închinarea
Este fundalul sonor
Pe care Tu Iisuse mi-ai vorbit,
Într-un mod copleșitor.

Cândva, într-un nor de lumină
Pământul a dispărut de sub picioare
Și cuvântul "vapor"
A fost chemat în existență.

Duhul Sfânt stă la cârmă
El vorbește cu furtunile
Iar eu, realizez, tot mai mult,
Că depind definitiv, și irevocabil de El.

Planificare

Predau toate planurile mele la Cruce,
Vin în fața Altarului
Și cer în dragoste,
Nu întotdeauna în îndelungă-răbdare,
Planul Tău, doar pentru azi.

Tu îmi spui, uneori, doar următorul pas,
Dar când scrutez trecutul,
Recunosc acolo viitorul planificat de Tine:
Inimaginabil mai frumos,

Cu totul altfel decât aș fi putut eu orândui.


În schimb, ar trebui să spuneți: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.“    Pe când acum vă mândriți cu lăudăroșeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. (Iacov 4:15, 16 NTR)

Sămânța

Cuvântul Tău a căzut peste mine
Și drumul vechi mi s-a frânt
Tu m-ai pus pe calea Ta
Călăuză și Far îmi ești.

Grijile Ți le-am dat toate Ție
Bogăția mea este apropierea de Tine
Plăcerea mea este să simt respirația Ta.

Lumina Ta aduce Cuvântul însămânțat în mine
La coacere!

Luca 8:14-15

Hibernare

Pământul desțelenit
Ploaia timpurie l-a afânat
Sămânța a căzut adânc
În genunchi am cerut rodul.

Ploaia târzie, în nopțile lungi
Și fulgii de neașoptesc cântece de leagăn.

În întunericului pământului
sămânța moare
Pentru a naște.

Când lumina crește
Și timpul s-a copt
Firul va înfrății.

Desant

Coboară, nu noaptea
Fiindcă nu se ascund,
Ci ziua, în mijlocul zilei.

Cu "parașutele" lor
Aduc Cerul pe pământ.

Mirosul de iarbă necălcată
Are pacea de pe urmă.

Căprioarei i se sterg toate lacrimile,
Mlădița dă roade, un vin nou.

Pentru o explicație a cuvântului desant in DEX folosiți acest link.