 |
| Bild von Jenő Szabó auf Pixabay |
Dedicată mamei mele, născută Bejan Ana
Zi de zi îmi vorbești
Precum copacul vorbește fructului
Și rogi Soarele Dreptății să întârzie
Mai mult asupra mea.
Singurătatea ți-o cârpești cu amintiri,
Numeri clipele
Până la următoarea revedere
Împletești rugăciuni cu gânduri de dragoste
Miros de tei are mâinile tale
Și rugăciunile tale mi-a îmbălsămat necredința:
ACUM cred în Soarele Dreptății
CEL care m-a iubit de la început.
Atâta răbdare și iertare
Întrece chiar și îndărătnicia pietrei.
Te port în mine
Precum o apă fără margini,
Din care răzbate LUMINA
Care mă sfințește neîncetat.
