Pământul desțelenit
Ploaia timpurie l-a afânat
Sămânța a căzut adânc
În genunchi am cerut rodul.
Ploaia târzie, în nopțile lungi
Și fulgii de neașoptesc cântece de leagăn.
În întunericului pământului
sămânța moare
Pentru a naște.
Când lumina crește
Și timpul s-a copt
Firul va înfrății.
