ACTUL I
În templul gol
Căldura este prea scumpă
Viziunea n-are nădejde.
Femeia dorea să cheme
Foc din cer
Dumnezeu îi umpluse mâinile
Cu bulgări de foc.
Dar bărbatul face apel
La îndelungă-răbdare și rugăciune:
"O femeie ce a mușcat din măr
Nu poate să preoțească!"
ACTUL II
În templu, scaune goale
Tineri chicotind le adună
Scot falsete și se hârjonesc.
Când totul este adunat, ordonat
Un porumbel zbate ușor din aripi:
Un tânăr nesigur îl prinde. Râde:
"Cum de n-ai murit după atâta timp?"
Bărbatul ia în mâini porumbelul
Și iese cu el în din templu
Întră în casa de rugăciune
Cheamă femeile îndemnându-le:
"Rugați-vă pentru acest porumbel
Ca Domnul să-i dea iar putere în aripi".
Femeile îl mângâie pe cap, pe aripi
Își înalță vocile către Domnul:
Porumbelul zboară din nou!
"Ești liber, zboară!
Vino la din nou la noi
Când suntem iar uniți
cu panglica dragostei!"
