Lumini de neon

Oameni, mulți oameni
Și tu arătai minunat în acea seară
Luminile de neon, flashurile
Poleiau hainele și dorințele.

Ceea ce pusese Tatăl curat în tine
Puritatea ta fusese pângărită

De gândul întunecat al unui bărbat.

Ai fugit pe străzi, speriată, rușinată
Și nu era nici un bărbat tânăr
Care să îți pună o haină pe umerii înfrigurați.

Cine vede frumusețea din sufletul tău
Și nu este doar atras doar de pielea ta fragedă?

SELA ( fa o pauză și meditează la cele citite)

Epilog:

Carbidul din nări nu se uscase
Explozia fusese puternică...
Mai fumegau ruinele păcatului.