Responsabilitate

Știrile lovesc ochii
Despică urechile
Trezesc temeri adormite
Ne țin înlănțuiți.

E un foc de mitralieră continuu:
Hârtie, ecran,
Microfon,  zvon,
Stilou, cursor,
Gura, minciuna, pre-supunerea și părerea
Toate sunt gloanțe plăcute...
Toată lumea trage...
Ești țintit, nici nu doare
Când nu spui adevărul.

Când minți despre vecin
Te simți bine:
Aha, am un aliat în minciună
În cel ce ascultă și dă zvonul mai departe.

Suntem cu toții în același club:
- C'mon... E un delict banal...
Nu te înfuria, strici jocul!

EPILOG:

În fața scaunului de judecată a Judecătorului Suprem, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt rostit!

Îndelunga-răbdare

Isuse,
nemărginită este răbdarea Ta cu mine,
Încă prea des mă rătăcesc printre iluziile mele
În genunchi mă mărturisesc Ție
Și îmi răstignesc Eul pe cruce.

Firul cu plumb

Tu ți firul din cer
Mâna Ta nu se vede
Dar Tu ești Tăria
Care trage greutatea în sus
Așa încât tu, omule
Să privești de sus în jos
Împreună cu Tatăl
Către unghiul
Care arată direcția:
El este salvarea și eternitatea.

Primește viață din El

Noaptea s-a răzvrătit în tine
Fapturi negre te asaltau
Și nu găseau nici o poartă deschisă.
Ai cerut ploie de la El
Să înmoaie sămânța din tine
Să spargă coaja care ține în chingi creșterea.
Te-ai trezit...
Picături  gravide se spărgeau pe caldarâm.
- "Sunt sleit de atâtea suspine! " *
Strigi către Lumina Vieții.
El trimite pe Mângâietor
Și El te învăluie în Dragoste
Îți sterge lacrimile
Și te îndeamnă:
"Lasă rădăcinile libere,
Orice tristețe dă-o Lui, Logodnicului tău,
Căci El 'S-a îmbrăcat în blestem ca într-o haină'**


* Psalm (6:6)
** Psalm (109:18)

Viziune fără nădejde

ACTUL I

În templul gol
Căldura este prea scumpă
Viziunea n-are nădejde.

Femeia dorea să cheme
Foc din cer
Dumnezeu îi umpluse mâinile
Cu bulgări de foc.

Dar bărbatul face apel
La îndelungă-răbdare și rugăciune:
"O femeie ce a mușcat din măr
Nu poate să preoțească!"

ACTUL II

În templu, scaune goale
Tineri chicotind le adună
Scot falsete și se hârjonesc.

Când totul este adunat, ordonat
Un porumbel zbate ușor din aripi:
Un tânăr nesigur îl prinde. Râde:
"Cum de n-ai murit după atâta timp?"

Bărbatul ia în mâini porumbelul
Și iese cu el în din templu
Întră în casa de rugăciune
Cheamă femeile îndemnându-le:
"Rugați-vă pentru acest porumbel
Ca Domnul să-i dea iar putere în aripi".

Femeile îl mângâie pe cap, pe aripi
Își înalță vocile către Domnul:
Porumbelul zboară din nou!

"Ești liber, zboară!
Vino la din nou la noi
Când suntem iar uniți
cu panglica dragostei!"

Mâinile sus!

"Acum pentru Sfântul Duh,
MÂINILE SUS!"*

Da Doamne, ridic mâinile
De bună voie și nesilit de nimeni
Și mă predau cu totul Tie:
Fă cu mine ce vrei,
Fiindcă planul Tău pentru mine
Este desăvârșit!

* citatul provine dintr-un cântec al lui Sorin Tranca (Sunny)

Presupunere

PRE-Supunere:

Înainte de supunere
Este răzvrătirea:
Mândria de a crede
Că știu,
Fără să fi întrebat Lumina.

Din dragoste și frică de Tatăl Nostru
Vă încurajez să fiți supuși:

Pe genunchi
Veți fi mai aproape
De inima Tatălui ceresc.

Dictionar: Dicționarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | Permalink

PRE¹- Element de compunere care înseamnă „înainte”, „anterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor verbe, a unor adverbe și a unor adjective. – Din fr. pré-.