Nu aveam nici o scuză
Totul fusese spus
Consumat, băut şi fumat
Nu regretam Paradisul pierdut
Chiar şi şarpele cunoaşterii
Se dăduse bătut
Dezarmat de tăcerea noastră.
Ruşinea avea gustul amar
Al fructului interzis
Rutina măcina cu pietrele-i de moară
Nisipul fin al clipelor netrăite.
Începutul nu-l făcusem:
Să ne iertăm că ne-am cunoscut,
Că n-am căutat întâi chipul Tatălui!
