Tatălui meu i-au pierit cuvintele
Din senin
Acum se roagă
Să-i fie mersul caolin
Şi zâmbetul clandestin
Nu l-am auzit decât odată
Când mi-a spus în şoaptă
Că El mă aşteaptă
Urechile mi le-am astupat cu ciudă
Le-am sigilat cu o tăcere nudă
Îi citesc cuvintele des-păr-ţi-te de clipiri
În sfârşit este un copil.
